Bine ati venit pe blogul Gabitza’s Green Kitchen! Eu sunt Gabriela si ma bucur sa va primesc in casuta mea virtuala romaneasca. Mai am o casuta virtuala, in engleza, unde ma puteti vizita cand aveti timp si chef, The Bossy Kitchen.

Sunt bucatar amator, insa imi place si prajitureala, asa ca acum cativa ani m-am scolit putin si in tainele cofetariei si patiseriei la Horeca School, in Bucuresti. Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti, dar traiesc de multi ani in Minneapolis, S.U.A, la cateva ore bune de granita cu Canada.


 

Aceasta sunt eu, pe vremea cand inca nu imi descoperisem pasiunile:

Cred ca am mostenit genele pentru bucatarie de la bunica materna, Elisabeta, pe care o puteti vedea mai jos, impreuna cu bunicul meu, Nicolae si mama mea, Victoria.

Aceasta este tot ea, Elisabeta, multi ani mai tarziu, dupa ce m-am nascut. Ma tine in brate. Imi amintesc mereu vacantele mele de vara la ea, vremurile bune si mancarea gustoasa pe care o gatea. Mancarurile simple, mai ales vara, salata de rosii cu cartofi prajiti si vinetele coapte, clatitele sau gogosile erau incantarea noastra, a copiilor.

In fotografia de mai jos, este Herta, cealalta bunica, din partea tatalui. Herta era sasoaica si locuia la Fagaras. Vorbea saseste, ungureste si romaneste si era o femeie stoica si puternica care nu zambea foarte des. A emigrat in Germania la varsta de 84 ani impreuna cu restul familiei. Chiar si dupa emigrare, in fiecare an, venea la Fagaras unde isi petrecea varile. Cred ca dragostea si interesul meu pentru prajitureala vin de la ea. Una din retetele mele preferate este Prajitura saseasca cu gem de macese si nuca. Herta, bunica mea o facea des.

De cand ma stiu, mi-a placut sa gatesc pentru familie si prieteni. Caut intotdeauna sa incorporez in retetele mele ingrediente proaspete si pe cat posibil organice. De asemenea imi place sa incerc retete de prin toata lumea si sa invat despre culturile altor popoare. M-am nascut in Bucuresti, Romania in timpul comunismului, cand mancarea era putina, totul se gatea in casa, se manca numai ce era in sezon si absolut tot ce se gasea pe piata se conserva pentru iarna. Intotdeauna m-am gandit ca timpurile in care am crescut m-au ajutat sa-mi dezvolt creativitatea in bucatarie.  Acum traiesc in Minnesota, unde iernile sunt extrem de reci si lungi. Nu sunt un fan al iernilor lungi si reci, dar sunt un fan al ciorbelor si mancarurilor fierbinti pe care le gatesc in bucataria mea, cu ingrediente de calitate pe care corpul le recunoaste si le poate digera.

De asemenea, din cauza radacinilor mele profunde romanesti, am tendinta sa-mi pun amprenta romaneasca pe aproape toate retetele pe care le fac. Vorbesc patru limbi, romana, engleza, spaniola si asa numita “rom-glish”, o combinatie unica de romana cu engleza. Pe sotul meu il amuza si combinatia pe care o vorbesc, dar si accentul meu de est-european de care nu am putut scapa niciodata. 

Sunt de asemenea pasionata de cartile vechi de bucate pe care le citesc cu mare placere. Am descoperit multe carti de bucate americane din care am invatat o multime de lucruri despre cultura si istoria acestei tari de adoptie. Cu siguranta, americanii de la sfarsitul secolului 19 si cei din secolul 20, pana prin anii ’50, mancau mult mai sanatos si mai natural comparat cu epoca moderna.

 

In 2014, am petrecut 4 luni in Bucuresti, unde am absolvit un curs intensiv de cofetar-patiser la Horeca School. Practica mi-am facut-o la fostul hotel Howard-Johnson, in laboratorul lor de cofetarie si de asemenea la Ana Pan, unde am invatat un pic despre prajiturile romanesti. Cat am stat in Bucuresti, mi-am incercat talentul si in pasta de zahar. Am avut norocul sa invat despre figurine pentru torturi de copii si flori in pasta de zahar de la talentata Rodica Bunea, pe care am indragit-o de la inceput si de la care am invatat extrem de mult. Cursurile de la Pangastro, in Odorheiul-Secuiesc m-au introdus in arta ciocolateriei si a miniprajiturilor. In 2015, in vacanta fiind, am facut trei zile scurte de practica in laboratorul de la Zexe Cofeturi, unde i-am cunoscut pe Mircea Banu si Ana Consulea, oameni pe care ii admir mult de tot pentru pasiunea lor. Experienta mea in Romania a fost una extrem de valoroasa si sunt foarte recunoscatoare pentru ca am avut oportunitatea de a fi la locul si in momentul potrivit pentru a invata ceva nou care imi va fi de folos pentru tot restul vietii.

In ultima vreme, tot mai multa lume m-a incurajat sa-mi deschid un restaurant, sau cel putin un blog unde sa impartasesc experienta mea in bucatarie, dragostea pentru diferite culturi, sau experientele mele de calatorie. Am multe de impartasit si sper din tot sufletul ca va va face placere sa vizitati paginile blogului meu din cand in cand. Conceptul de blog este un concept nou pentru mine si am multe de invatat, asa ca va rog respectuos sa fiti intelegatori si rabdatori.

Va multumesc pentru prezenta si va astept cu drag pe paginile blogului Gabitza’s Green Kitchen! Sau pe The Bossy Kitchen, daca cititi in engleza! Pe curand!